Divorțul este un fenomen care a luat amploare în ultima perioada, lasand in urma traume adanci, uneori, sau fiind un proces eliberator, alteori. Posibil ca unul dintre motive sa fie acela ca societatea nu ne mai judeca atat de mult, ca am invatat sa ne respectam mai mult si sa nu mai acceptam orice doar pentru ca ”iubirea este noconditionata” . Ne putem simti liberi, insă, odată cu libertatea aceasta, vine și reversul: suferința copiilor noștri.
Ei sunt, de fapt, cei mai afectați în urma unui divorț. Mulți trec prin stări de tristețe, uneori depresie, iar în cele mai grave cazuri se ajunge chiar la tentative de suicid. Cei mici suferă, pentru că familia lor se destramă, dar suferă și mai mult pentru că părinții nu știu să gestioneze situația.
Când tu, ca părinte, nu-ți gestionezi propriile supărări, propriile frustrări, pierderi, în urma divorțului, încerci să pedepsești pe celălalt părinte prin copil: fie că nu-i mai dai copilul la vizite, fie că, conștient sau inconștient, îndepărtezi copilul de celălalt părinte, pentru că tu ești supărat pe celălalt. Poate ți-a făcut rău, dar copilul nu are nicio vină, sunt cazuri care merg până acolo, încât alienează copilul.
Toți copiii cu părinti divorțați suferă, unii mai mult, alții mai puțin, în funcție de cât de bine pot părinții să gestioneze divorțul, care a devenit un fenomen social. Ajung să se închidă în ei, să se retragă, pot ajunge până la depresie. Au fost situații în care pot ajunge pană la suicid, pot ajunge pană la a pleca de acasă, pot ajunge pană la a avea tulburări comportamentale”,