CE EMOȚII TE-AU ÎNCERCAT ASTĂZI, ȘTII ?

A sunat ceasul în dimineața aceasta, după mult timp! Am zâmbit ! Știu că este un alt început!  Am coborât încet din pat și am intrat în camera ei…Dormea. Ca un copil. La fel ca și acum 12 ani când era cu adevărat PRIMA ZI DE ȘCOALĂ.

Stai câteva minute, liniștit, într-un loc doar al tău, pe scaunul de la birou, acasă – pe un fotoliu, în metrou – într-un spațiu pe care ți l-ai adjudecat doar pentru tine, sau oriunde te afli citind aceste rânduri!

Te-ai gândit vreodată cum începe prima zi de școală? Pentru că fie că ai terminat de mult timp cursurile, fie că ai un copil care merge la școală, fie că tu însuți astăzi începi școala ( din ipostaza de elev sau chiar profesor), emoțiile apar.

Te-ai întrebat vreodată ce sunt emoțiile? Cum apar ele? Unde sunt situate? Ce anume le generează?

Astăzi, fiica mea s-a trezit zâmbind și vizibil emoționată. Am întrebat-o: Cum asa?:).. A zâmbit și mi-a spus :” Doar știi că așa simt în fiecare an. Este emoția întâlnirii colegilor …” și evident , aș adauga eu, emoția întâlnirii cu ea din nou în ipostaza de elev!

Citeam în această dimineață, postarea pe FB a unui prieten drag, ajuns acum “om mare” 🙂 , care vorbea despre începutul anului școlar, atașând o fotografie veche din prima lui zi de școală!… M-am gândt că este minunat!.. Da, da! Ne amintim cu toții de pregătirile pentru această zi, de noaptea de dinainte, de mama care ne pregătea micul dejun, de ghiozdan, de seriozitatea tatei… Și poate doar prin prisma faptului că suntem atât de preocupați de alte probleme și prinși de fluxul zilnic infernal , trecem atât de repede peste amintirile noastre care de fapt ne-au făcut SĂ FIM NOI, să devenim ceea ce suntem în prezent.

Știm că putem controla emoțiile, însă este ceea ce simțim astăzi, o emoție pe care dorim să o ținem sub control?

Prima zi de școală, este un nou început! Îmi amintesc de prima mea zi de școală.  Este o amintire bine fixată în memorie, o școlăriță cu 2 codițe împletite și fundițe, cu un buchet de flori în mâna care îmi tremura de moarte! :), cu inima strânsă care-mi bătea în  piept încât credeam că o sa-mi iasă de acolo, ținând strâns  mâna mamei mele, emoționată și ea. Offf! Și pantofii roșii de lac ce mă strângeau înnebunitor!

Dar îmi amintesc cu melancolie și de prima zi de școală a fiicei mele, a fiecărui an , din ultimii 12 ani ! Și vorbesc despre o emoție care-mi pătrunde tot corpul, pe toate planurile : minte, trup și suflet.

Vă propun să ne dăm voie să o simțim!

Haideți să ne dam puțin timp și să  răspundem întrebării : CE SIMT CÂND ÎNCHID OCHII ȘI VĂD PE ECRANUL MINȚII MELE , IMAGINEA MEA DIN PRIMA ZI DE ȘCOALĂ?

Eu simt bucuria copilului din mine, simt binecuvântarea mamei, simt împlinire și simt recunoștință.

Tu ce simți?

Îmi puteti scrie aici ce emoție vă incearcă ! Ar fi interesant și constructiv să ne permitem să fim liberi și să scriem despre ceea ce ne face să fim atât de speciali : EMOȚIA!