Campania “Copiii fără etichete” pentru conștientizarea violenței împotriva copiilor, organizată de Organizația Salvați Copiii, are printre obiective și generarea unei schimbări de atitudine față de copii și de modul de educare în principalele doua medii care îi formează, familia și școala.

Potrivit inițiatorilor, sloganele campaniei sunt: “Etichetele din copilărie prind viață în adulți. Dezlipește eticheta! Copiii crescuți fără etichete se fac Oameni Mari”, eticheta fiind conceptul care sintetizează toate formele de violență împotriva copilului.

Am fost crescuți conform unor cutume limitative și sub egida unor imperative de tipul ”bătaia este ruptă din Rai”, neprelucrând informațiile la nivel conștient și luându-le ca fiind adevăruri absolute. Violența impotriva copiilor trebuie stopată. Nu avem dreptul, nici ca  parinți și nici ca dascăli, în calitatea noastra de ADULȚI, să recurgem la violență în condițiile în care evoluția unui copil nu corespunde cu sistemul nostru de valori. Este dificil de multe ori să acceptam că fiul sau fiica noastră are repere diferite, valori și norme diferite de ale noastre. Printr-o educație adecvată, prin dăruire , respect , toleranță, acceptare și iubire îi putem modifica credințele sau derapajele cognitive. Dar asta înseamna să le acordăm : ATENȚIE.

Te-ai întrebat vreodată ce nevoi are copilul tău? Dacă nu ai facut-o, poate ar fi momentul să te apleci asupra acestei întrebări! Să îl întrebi într-un mod autentic  și empatic , nu ..”Ce ai făcut azi?” .. ci ” Cum te-ai simțit astăzi?”, să îl intrebi ce este important pentru el, ce nevoi are, ce îl doare, și poate dacă l-a facut cineva să se simtă trist, astăzi..!

Sunt mamă… și știu că am făcut la rândul meu multe greșeli. Ca și copil, am fost educată într-un mod ”Spartan” :” Nu ai voie!”, ” Poți mai mult!”, ”Trebuie!”. Ce credeti că s-a întamplat cu mine, ca adolescentă și mai târziu ca adult tânăr? Imi pierdusem încrederea în mine, încrederea că POT, că pot să fac și eu lucruri, că pot lua și singură decizii în ceea ce privește viața mea. Iar apoi , ca mamă, am învațat bine lecția de părinte, de la părinții mei, desigur! Am fost o mamă rigidă, cu pretenții mari și mai tot timpul nemultumită. Fiica mea? Un copil minunat dar uneori trist, mult prea matură pentru vârsta pe care o avea.

Din fericire am descoperit prin intermediul studiilor pe care le-am urmat, ce înseamnă să fii un părinte adevărat! Ce însemnă să îi fii alături copilului tău, să îl accepți așa cum este, să întelegi că toate pretențiile tale sunt defapt despre tine și nu despre el. Și cât de minunat este să-ți vezi copilul fericit, râzând cu gura până la urechi și spunând cu voce tare ” DA! VOI FACE ASTA PENTRU CĂ ȘTIU CĂ POT!!!”

Toate etichetele pe care părinții critici le lipesc pe fruntea copiilor lor sunt defapt poveri uriașe pe umerii micuților, poveri pe care vor fi obligați să le poarte toată viața, cuvinte pe care și le vor însuși creîndu-și astfel o imagine deformată despre sine.  ” NU EȘTI BUN DE NIMIC” îl va urmări toată viața și îl va ghida pe viitorul adult spre eșec! ” EȘTI UN PROST”, ” MI-E RUȘINE CU TINE”, toate astea vor fi premisele unei nefericiri si neîmpliniri uriașe.

Într-una dintre formările mele, Schema Therapy, am înțeles cum apar traumele, cum apare detașarea sau capitularea în fața unei situații stresante. Cum apare copilul furios sau copilul mânios, cum se naște furia și ce este aceasta, pentru că de multe ori, furia le este interzisă copiilor ca emoție, părinții neîntelegând că în spatele acestei emoții disfuncționale se află defapt o nevoie neîndeplinită. Astfel părintele recurge la violență (de multe ori violență fizică), pentru a opri furia copilului. Ce se întamplă atunci? Copilul întelege că este neputincios, învață să-si accepte neputința și să o înțeleagă ca pe o normalitate, în locul potenței.

Aceste comportamente disfuncționale ale părinților, trebuiesc stopate!

Dacă ne dorim copii sșnătoși va trebui, noi ca părinți, să avem comportamente sănștoase. Modul în care copiii iși percep părinții îi va determina să devină aduți functionabili sau nu. Este necesar să înțelegem că internalizarea se realizează prin dinamica comportamentului părinților.

 Violența nu face altceva decât să formeze agresori sau în cazuri și mai nefericite, patologie.

Haideți să ne unim forțele și să creștem oameni frumosi, oameni sănătoși , adulți responsabili și fericiți!