Cine sunt eu?… poate ar trebui să ne punem mai des această întrebare… cu atât de multă viață online, uneori uiți cine ești cu adevărat și te trezești în fața ta, într-o dimineață și nu înțelegi cine este cel ce te privește din oglindă.
Realizez că viața online este extrem de incitantă.. te face să devii competitiv, să te evaluezi după criteriile altora, să fii varianta de invidiat a celorlalți ! Însă în viața offline … ești un altul. … cad măștile și rămâi tu cu tine. Mă incita ideea că oamenii trăiesc astfel două vieți.. una a lor ..și una pentru alții. Mă îngrijorează însă dacă cele doua vieți paralele sunt atât de diferite încât uiți cine e unul și cine e celălalt… apare clivajul și … starea de bine se transformă în ceva ce nu poți pricepe .
În online ești perfect; arăți cât de frumos ești, ce gusturi fine ai, ce viață perfectă  cu vacanțe de lux și iubiri de poveste trăiești, ce mama perfectă și ce soție iubitoare, ce minunat este totul… parcă și ridurile dispar iar piciorele îți sunt mai lungi ca niciodată…:)
Sub etalon însă … e lumea reală: acea lume în care te trezești ciufulit și nu ai chef să-ți bei cafeaua decât în mijlocul patului în care evident … stă răvășită cămașa lui de ieri…:)… și te gândești cum naiba ai dormit așa???… și in aceeași dimineață , uitându-te în oglindă întrezărești încă un rid și urcându-te pe cântar… îți vine să-ți zmulgi părul ăla ciufulit , când vezi kg afișate… iar picioarele… daaa… astea chiar nu mai sunt atât de lungi ca-n poza de ieri din online!….. Iar el , vine și-ți trântește o factură  în față și-ți spune să te descurci că ești o femeie ” puternică”… și tocmai în dimineața asta s-au trezit la 6.00 și ăia micii și zbiară cât îi țin puterile că le e foame!… Doamneee! asta e lumea ta???… Te întorci cu fața către tine și te întrebi : Cine sunt eu?…. și unde e femeia din cealaltă lume??? … În lumea în care puțini vorbesc și mulți te invidiază, în care ești ceea ce ești pentru a fi acceptat de către celălalt, unde fiecare apreciere te face să te simți mai puternic neștiind defapt intenția pentru care s-a apăsat o tastă… acolo e lumea ta perfectî… sunt visele tale, dorințele tale… lumea în care te simți puternic… în care nu te poate atinge nimic…
 Offline-ul este esența ta… ești tu pe dinăuntru… atât de imperfect încât ești aproape de infinit ..pentru că întotdeauna iubim imperfectul din celălalt… de ce nu-l poți iubi și pe al tău?.. în lumea ta, te cauți, ești trist și nefericit pentru că nu-ți poți răspunde întrebărilor esențiale pentru tine, întrebări pe care le știi doar tu și nu vrei să le împartășești cu nimeni… aici cauți liniștea, tot aici cauți împlinirea… și știi ce???… uneori e dificil să te gasești pe tine.. copilul liber , fără reguli și bariere sociale, fără stăpâni care impun imagini.. fără nimic…

 Dar adevărul este că niciuna dintre cele două lumi nu este perfectă… într-una e povestea de iubire ideală însă în paralel sufletele lor tânjesc după altcineva… sau femeia de succes cu tocuri de 10cm ..iar dincolo femeia ce-și petrece nopțile singură , în casă, uitată de lumina reflectoarelor; … sau poate în poza de profil este chiar mama ideală.. însă în lumea ei, este femeia neîmplinită închisă într-o casă și considerată doar o bonă…

Și totuși.. e atât de frumos să-ți poți permite să simți toate astea… și lacrimi și iubire și vise și durere și bucurie… lasă-te să trăiești… fii tu.. în cele două lumi… aceeași…și fă-ți o poză plângând și arat-o lumii… atât de minunat să fii imperfect… pentru că imperfect înseamnă real..!