– “ Vreau sa fie cuminte, copilul meu! Asta vreau! Sa fie nemișcat!”

Așa si-a început povestea, o mămică obosita, mult prea extenuată de ”lupta” cu propriul copil.

-“ Adică îl vreți mort!” .. i-am replicat! 🙂

Desigur, a fost o gluma macabra însă am știut ca doar așa ii pot declanșa o conștientizare. Și s-a întâmplat….

Copilul cuminte” este de fapt copilul ignorat, copilul pe care nici nu-l simți. Nu-i așa?

Negarea nevoilor unui copil creste un adult anxios, furios, trist poate chiar depresiv. “ Dacă ei sunt bine și eu voi fi” echivalent cu “Eu nu contez- doar ei contează”.

Un copil( evident extins pana la stadiul de adult) care trăiește, FACE LUCRURI, ARE COMPORTAMENTE.

Important este sa stabilim limite. Sa știm noi, ca Adulți responsabili, sa le spunem CE SA FACA in loc de : ce sa nu facă.

Acesta este motivul pentru care in momentul in care îmi intra in cabinet un părinte cu un “copil obraznic” , prima întrebare este : “ ce este in neregula cu tine, adultule? Ce anume nu funcționează in viața ta?”

Haideti sa ne definim cu claritate și obiectivitate “ problemele”. Sau dacă nu reușim singuri, sa apelam la un specialist. Sa nu facem mai mult rău in disperarea noastra de a face bine!

Pentru că un copil fericit este atunci când părinții săi ( mama sau tata- după caz) sunt Fericiți.