Este vorba la origine, despre caracterul celor 2 componente ce ne definesc. Yin exprimă prezenţa norilor, timpul acoperit … Yang desemnează soarele înălţat deasupra zării, acţiunea lui.

Prin extensie, YIN şi YANG desemnează aspectul întunecat şi aspectul luminos al tuturor lucrurilor; aspectul pământesc şi aspectul ceresc; aspectul negativ şi aspectul pozitiv; aspectul feminin şi cel masculin. Este de fapt EXPRESIA DUALISMULUI ŞI COMPLEMENTARISMULUI UNIVERSAL.
(J. Chevalier, A. Gheerbrant, Dicţionar de simboluri)

Yin şi Yang nu există decât unul în raport cu celălalt. Sunt de nedespărţit, iar ritmul lumii este însuşi ritmul alternanţei lor. Nu am putea cunoaşte noaptea dacă nu ar exista ziua; nu am putea vorbi despre inspiraţie dacă nu ar exista expiraţia, nu am sti ce este durerea daca nu am sti ce este fericirea.
Ambele forţe conţin în ele însele potenţialul de a se transforma în forţă opusă.

Yin este descrisă ca fiind senzaţia de rece, odihna, pasivitatea, întunericul, receptivitatea, orientarea centripetă (către interior) şi descreşterea.
Yang este descrisă ca fiind senzaţia de cald, mişcarea, activitatea, strălucirea, stimularea, mişcarea centrifugă (către exterior) şi creşterea.
Linia care desparte cele două suprafeţe indică faptul că cele două aspecte fuzionează tot timpul unul cu celălalt. Micile puncte de culoare contrastantă indică potenţialul de transformare.

Linia sinusoidală, de forma unui şarpe sau a unei spirale, reflectă acelaşi concept de echilibru la care se poate ajunge prin unificarea celor doi poli ai existenţei.
“Nici un bărbat nu este numai bărbat şi nici o femeie nu este numai femeie. Fiecare este şi bărbat şi femeie. Adam o are pe Eva în el, Eva îl are pe Adam în ea. Nimeni nu este Adam sau Eva. Cu toţii suntem Adam-Eva. Aceasta este una dintre cele mai profunde viziuni care există.” Osho

Ne naştem, de obicei, într-o matrice bipolară (cuplul parental), substitut arhetipal al “diadei divine” (C. Jung, 1994). Continuăm marea aventură a existenţei devenind noi înşine personalităţi polarizate masculin sau feminin, identităţi psihosexuale conştiente de sine. Ne exprimăm prin sex-roluri şi ne integrăm social, sub semnul a ceea ce ne rămâne specific întreaga viaţă: apartenenţa fundamentală la unul dintre sexe. Apoi încercăm să ne găsim perechea, deoarece dimensiunea noastră psihologică este marcată profund de şansa de a fi şi a te revela în cadrul convieţuirii, ca bărbat sau ca femeie. Aspirăm către structura arhetipală (“masculin-feminin”, “bărbat-femeie”) bazată pe polaritatea principiilor, pe complementaritate, căutând partenerul cu ajutorul căruia să ne dezvoltăm sexual, afectiv, mental şi spiritual unul prin intermediul celuilalt.

Descoperim erotismul şi iubirea, nu neapărat în această ordine, iar când satisfacţia generată de unul dintre cei doi factori sau chiar de amândoi este destul de intensă şi încrederea în celălalt destul de mare începem să ne gândim la căsătorie. Când facem acest pas, înseamnă că deja valorizăm instituţia familiei, înseamnă că ne putem pune (mai mult ca oricând) problema descendenţilor, înseamnă că simţul responsabilităţii devine tot mai accentuat. Apoi încercăm să păstrăm unitatea familiei, încercăm să socializăm eventualii urmaşi pentru a le uşura integrarea în societate. Reluăm cu alte cuvinte ciclul.